Din lumea celor care NU mai cuvântă!

"Orice degradare individuală sau naţională, este prompt anunţată de o degradare, riguros proporţională a limbajului"

JOSEPH de MAISTRE

Zilele acestea am avut ocazia să asist stupefiat la un spectacol jalnic prestat de ministrul educaţiei într-o emisiune tv. Discutând despre nivelul slab de pregătire al elevilor care tocmai susţinuseră examenul de bacalaureat, şeful educaţiei româneşti a picat examenul la limba română într-un mod lamentabil.
Din păcate acesta nu e un exemplu singular, nu cu mult timp în urmă, un senator al României ne-a prezentat în direct la televiziunea naţională noul model de retorică de tip dâmboviţean, încheind apoteotic cu "hai sictir!", o dispută verbală cu moderatorul emisiunii.
Siluirea limbii române (nu numai prin ignorarea regulilor gramaticale ci mai ales prin expunerea publică a limbajului de mahala) în emisiuni de televiziune, nu mai e demult un fapt divers care să ne facă să zâmbim ironic, a devenit o obişnuinţă a jurnaliştilor, a celor invitaţi, a celor care comentează evenimentele.
Se spune ca limba este oglinda caracterului unui popor, o limbă riguros conturată e reflexia unei societăţi care tinde spre atingerea perfecţiunii organizatorice.
Latina în perioada de glorie a imperiului era la fel de strict reglementată precum regulile legiunilor care aduceau glorie "Cetăţii eterne". Decăderea Romei a început odată cu pătrunderea vulgului in elita societăţii romane. Pentru noii deţinători ai puterii regulile limbii latine nu mai aveau importanţă.
Azi vedem cum mahalaua a pătruns până la vârful societăţii româneşti, cei nou veniţi nu simt nici o jena să îşi etaleze limbajul şi comportamentul popular, mai mult creează modele populare.
Modelul popular e preluat si dat mai departe, comportamentul mârlănesc a înlocuit manierele, muzica mahalalei s-a generalizat şi s-a răspândit în toate mediile, la televiziuni se promovează personaje suburbane pentru ca îţi dau replici din popor şi aduc rating, personaje fără respect pentru interlocutor si care aplică tactica "ţaţei" în ce priveşte dialogul.
Alţii duc lucrurile mai departe, pentru că vedeta "ţaţă" merge acum numai la televiziuni cu ştaif, aduc în faţa noastră originalul şi anume "ţaţele veritabile", violatorii adevăraţi,tâlharii care îşi deşiră fără jenă isprăvile în public şi culmea scârboşeniei suntem chemaţi să ne dăm cu părerea în legătură cu nedreptatea de a fi fost ascunşi publicului până acum.